– 1369 – comuna este atestată documentar sub numele de Belenche, ca proprietate a familiei Beşan;
– 1482 – pentru prima dată apare în documente denumirea de Belincz;
– 1488 – este amintit satul Babşa (Babşa de Jos, Babşa de Sus şi Mal);
– 1554 – într-un registru otoman aşezarea Belencz este consemnată cu 34 case;
– 1786 – este întemeiat cătunul Darva (azi, o stradă din Belinţ) de către românii dislocaţi din Darova de coloniştii germani, unguri şi slovaci;
– 20 februarie 1824 – se naşte la Chizătău Constantin Rădulescu, absolvent al Politehnicii din Budapesta, inginer şef al oraşului Timişoara (1847), primar al Lugojului (d. 1895);
– 12 septembrie 1842 – se naşte la Chizătău Nicolae Coşariu, jurist, ziarist, proprietar al publicaţiei „Gazeta poporului“, fondator al „Băncii Timişeana“ (d. 1903);
– 1857 – a fost înfiinţat corul mixt din Chizătău;
– 1896 – prima mărturie despre existenţa echipei de teatru din Belinţ;
– 1 decembrie 1918 – protopopul Gherasim Sârbu conduce la Alba Iulia delegaţia belinţeană mandatată să voteze unirea Banatului cu România;
– 13 februarie 1922 – se naşte la Belinţ actorul Horia Căciulescu (d. 24.12.1989);
– 1933 – ia fiinţă asociaţia sportivă „Avântul“;
– 23.04.1943 – se naşte la Belinţ Simion Dănilă, lingvist, traducător, istoric literar;
– 1962-1973 – funcţionează la Belinţ un liceu teoretic;
– 2002 – comuna Belinţ avea 2842 de locuitori;
– Babşa (1489, Babşa de Jos, Babşa de Sus şi Mal), Chizătău (1359-Kyziktew – „Tăul Mic“), Gruni (1453, Grwn).
Tesutul la razboi manual si realizarea de imbracaminte (costume populare) din materiale tesute sunt inca indeletniciri ale localnicilor. Costumul popular de toata ziua impresioneaza prin simplitate de culoare (alb si negru la copii si batrani, rosu la tineri si albastru la femei maritate), in timp ce la costumul de sarbatoare cresc in complexitate ornamentele de la camasa (manaci, guler si piept), cat si de la poalele fetelor si de la laibarele purtate.
Ca specific local, femeile maritate poarta conci* si parul impletit in doua cozi. Se remarca, de asemenea, lucrurile din casa: tesaturi si cusaturi pentru masa, pereti, asternuturi, lada de zestre a fetelor ce se duc nurori in alta casa. Unele dintre cele mai importanet traditii din comuna sunt nunta de la Belint, cu ritual de la pregatitul mesei, pana la udatul de a doua zi, jocul la camin la Sarbatorile de iarna, alungatul frigului la venirea primaverii, obicei de incheiere a lucrului de toamna (Ziua bucatelor, Festivalul campului, Roza de Belint), obiceiul prin care copiii fac Paparuda pentru a invoca ploaia.
Corul de la Chizătău constituie prima manifestare artistică organizată și recunoscută, a paorilor bănățeni, în prima jumătate a secolului XX. Formațiunea artistică din Chizătău s-a format, ca și cor bisericesc, în 1840 și s-a afirmat în 1857. Însemnătatea excepțională a corului este aceea că a făcut școală în Banat: urmând exemplul paorilor din Chizătău, s-au înființat coruri și fanfare în majoritatea localităților bănățene.
Cel care a înființat Corul de la Chizătău și i-a fost primul dirijor, preotul Trifu Șepețian a fost urmat de fiul său, Ioniță Șepețian, bun violonist, cu studii muzicale și concerte susținute la Budapesta.
După 1880, urmașul acestora, preotul Lucian Șepețian, a organizat, în fiecare iarnă, la Chizătău, cursuri pentru dirijorii de coruri păorești. Absolvenții acestor cursuri au înființat, la rândul lor, zeci de coruri și au format o pleiadă de noi dirijori.
În 1882, când a avut loc jubileul a 25 de ani de la afirmarea publică a celui mai vechi cor sătesc, la Chizătău a participat spuma corurilor țărănești. Invitat de onoare, cunoscutul compozitor Ciprian Porumbescu a rămas profund impresionat de prestația acestor coruri. El scria surorii sale:
„Numai în câteva zile m-au copleșit atâtea impresii, încât mi-ar trebui coale întregi, ca să-ți scriu despre tot ce am văzut și auzit în Banatul cela. Societățile de cântare au prestat, după mine lucru neasteptat. Corurile premiate sunt atât de minunate, încât societatea noastră de cântare din Brasov, îi, față de ele, nimica întreagă. Si astea îs societăți curat țărănesti, instruite si dirijate. Te uitai cu emoție la marțialele chipuri, care cu notele în mână urcau si se asezau în semicerc, pe când dirigentul ce sta în mijlocul lor dădea cu mâna măsura, cu acea mână pe care noi o știm că poate să poarte doar plugul și toporul. Seara, teatru și apoi dans. Dar asta fu un dans general; intelectuali si țărani de-a valma. Și numai dansuri naționale: Lugojana, Ardeleana, Pe picior, De doi, etc. Lucru ca acesta nu mi-a fost dat să văd și poate nici nu-mi va fi dat să-l mai văd așa curând.”
În 1906 corul a participat, alături de cele mai cunoscute coruri bănățene, la sărbătoarea națională de la București, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie ai lui Carol I. Marele concert coral de la Arenele Romane, a dus faima corurilor bănățene în tot spațiul românesc.
În 21 sept. 1912 corul s-a numărat printre fondatorii Asociației corurilor și fanfarelor din Banat, condusă de Ion Vidu si Iosif Velceanu. A participat la prima manifestare a Asociației, Serbarea cântecului românesc din 1924, la Timișoara.
Mii de ore de repetitii, mii de kilometri de turnee in toata lumea si mii de spectacole cu public de toate varstele. Sunt doar cateva dintre performantele cu care se pot mandri unii dintre cei mai cunoscuti pastratori de traditii populare autententice de pe teritoriul Banatului, membrii ansamblului „Hora Belintului”.
Incepand cu anul 2010, in localitate a fost organizat si festivalul de folclor Traditii Belintene, ajuns acum la cea de-a saptea editie. Iar in cei 10 ani de existenta, Ansamblul „Hora Belintului” a reprezentat cu succes Banatul la o serie de spectacole, rugi sau concursuri. Printre cele mai importante se numara Ruga Banateana de la Paris, Festivalul International de Folclor din Viena si Festivalul International de Folclor din insula Madeira si cel din Barcelona. De asemenea, reprezentantii ansamblului au urcat in repetate randuri pe scene din Bulgaria, Ungaria si Turcia, dar si din intreaga tara, unde au reusit sa si castige unele trofee importante.
Activitatea ansamblului Hora Belintului, dar si festivalul de folclor Traditii Belintele au fost sutinute de-a lungul timpului de Primaria si Consiliul Local Belint.
Gospodăria cuprinde în fapt două case de locuit una de la mijlocul secolului XIX, fiind o clădire tipică pentru acea perioadă cu pereți de lemn lipiți cu lut la interior și exterior, cu târnaț continuu, două încăperi și o tindă centrală cu vatră de foc, ea a fost modificată ulterior în momentul construirii celei de a doua case prin restrângerea spațiului de locuit doar la încăperea dinspre stradă și prin modificarea vetrei de foc, încăperea a doua va fi fost folosită ca și clet.
Cea de-a doua clădire de locuit este construită la începutul secolului XX, tot din lemn și reprezintă modelul clasic de locuință a unui sătean bănățean înstărit din epocă. Așezată transversal cu fațada scurtă la stradă în mod particular clădirea posedă camera de oaspeți nu la încăperea de la stradă ci la cealaltă încăpere, modificare suferită probabil la mijlocul secolului XX odată cu câteva modificări structurale determinate de executarea unor lucrări de reparații. Ca urmare clădirea este expusă cu amenajările interioare suferite după lucrările în cauză.
Casele sunt completate de anexe, două construcții asezate transversal pe linia caselor de locuit, închizându-se astfel latura din spate a curții și formând un soi de „curte franconă” cum o numea Nicolae Săcară în lucrarea sa despre arhitectura rurală bănățeană. Prima construcție anexă este una masivă și în concordanță cu moda de la începutul secolului XX cuprinde sub același acoperiș grajdurile animalelor (în cazul acesta vaci și cai), șopronul pentru căruță și hambarul. A doua mult mai modestă reprezintă cotețul porcilor.
Întregul ansamblu a fost donat muzeului nostru de către familia domnului Bot Doru din Chizătău în anul 2012 lucrările de demontare și reconstruire a gospodăriei durând până în anul 2014.
Ultima actualizare: 13:20 | 21.09.2023
