În calitate de primar al comunei Belint adresez bun venit tuturor celor ce aţi accesat acest site, în numele comunităţii acestei comune, administraţiei publice locale şi al meu personal.
Ne dorim că pe această cale să venim în sprijinul cetăţenilor, oferindu-le dreptul la informaţia produsă şi gestionată de administraţia publică locală şi în acelaşi timp să fim o fereastră deschisă permanent tuturor celor ce vor să ne cunoască comuna şi pe noi.

Cu deosebita consideratie, Primar: Tîrziu Laurențiu Ionel

Asezarea geografica:

Situata la est de centrul relativ al judeţului Timiş, pe DN 6, localitatea Belinţ, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află la o distanţă de 45,5 km de Municipiul Timişoara si 14,5 km de Municipiul Lugoj, oraşul cel mai apropiat. Comuna Belinţ se întinde pe o suprafaţă de 6283 ha, din care 5670 ha reprezintă terenul agricol. În componenţa administrativă a comunei se regăsesc localităţile Belinţ, Babsa, Chizătău şi Gruni. Relieful este reprezentat pe cca o treime din teritoriul comunei de o zonă deluroasă, parte a Dealurilor Lipovei, situată la nord de Râul Bega şi la est-sud-est de localitatea Gruni, cu o altitudine de 180-150 m, înclinarea generalaă manifestându-se de la nord-nord-est spre sud-sud-vest, şi de o zonă de câmpie, parte a Câmpiei golf a Timişului, în partea sudică a arealului, sub forma unei prispe aluvio-proluviale situată între Dealurile Lipovei şi malul drept al Timişului, cu altitudini cuprinse între 105-110 m în proximitatea localităţii Chizatau şi 111-140 m în zona Gruni-Babsa şi, ca un al treilea element, luncile Timişului şi Begăi. Cursurile principale de apă sunt reprezentate de râurile Timiş si Bega, iar pârâurile Minis, Hisias, Glavita, precum şi canalul de alimentare Timiş- Bega, întregesc reţeaua hidrografică. De menţionat faptul că Bega, Minisul şi Hisiasul colectează şi apele văilor de eroziune şi ale elementelor torenţiale din zona colinară, care au ca trăsătură comuna fluctuaţiile mari de debit, maxime înregistrându-se mai ales pe seama precipitaţiilor de primăvară şi de la începutul verii. Actualul aspect hidrografic este rezultatul unor importante lucrări hidro ameliorative şi hidrotehnice, începute din anul 1728, care au avut ca rezultat, printre altele, canalizarea Begăi şi îndiguirea albiei minore a Timişului.

5094ha

Suprafata

3059

Populatie

1047

Gospodarii

1128

Nr. locuinte

4

Nr. gradinite

3

Nr. scoli

DESPRE COMUNA BELINȚ

Specific local

Tesutul la razboi manual si realizarea de imbracaminte (costume populare) din materiale tesute sunt inca indeletniciri ale localnicilor. Costumul popular de toata ziua impresioneaza prin simplitate de culoare (alb si negru la copii si batrani, rosu la tineri si albastru la femei maritate), in timp ce la costumul de sarbatoare cresc in complexitate ornamentele de la camasa (manaci, guler si piept), cat si de la poalele fetelor si de la laibarele purtate.

Ca specific local, femeile maritate poarta conci* si parul impletit in doua cozi. Se remarca, de asemenea, lucrurile din casa: tesaturi si cusaturi pentru masa, pereti, asternuturi, lada de zestre a fetelor ce se duc nurori in alta casa. Unele dintre cele mai importanet traditii din comuna sunt nunta de la Belint, cu ritual de la pregatitul mesei, pana la udatul de a doua zi, jocul la camin la Sarbatorile de iarna, alungatul frigului la venirea primaverii, obicei de incheiere a lucrului de toamna (Ziua bucatelor, Festivalul campului, Roza de Belint), obiceiul prin care copiii fac Paparuda pentru a invoca ploaia.

Repere istorice:

– 1369 – comuna este atestată documentar sub numele de Belenche, ca proprietate a familiei Beşan;
– 1482 – pentru prima dată apare în documente denumirea de Belincz;
– 1488 – este amintit satul Babşa (Babşa de Jos, Babşa de Sus şi Mal);
– 1554 – într-un registru otoman aşezarea Belencz este consemnată cu 34 case;
– 1786 – este întemeiat cătunul Darva (azi, o stradă din Belinţ) de către românii dislocaţi din Darova de coloniştii germani, unguri şi slovaci;
– 20 februarie 1824 – se naşte la Chizătău Constantin Rădulescu, absolvent al Politehnicii din Budapesta, inginer şef al oraşului Timişoara (1847), primar al Lugojului (d. 1895);
– 12 septembrie 1842 – se naşte la Chizătău Nicolae Coşariu, jurist, ziarist, proprietar al publicaţiei „Gazeta poporului“, fondator al „Băncii Timişeana“ (d. 1903);
– 1857 – a fost înfiinţat corul mixt din Chizătău;
– 1896 – prima mărturie despre existenţa echipei de teatru din Belinţ;
– 1 decembrie 1918 – protopopul Gherasim Sârbu conduce la Alba Iulia delegaţia belinţeană mandatată să voteze unirea Banatului cu România;
– 13 februarie 1922 – se naşte la Belinţ actorul Horia Căciulescu (d. 24.12.1989);
– 1933 – ia fiinţă asociaţia sportivă „Avântul“;
– 23.04.1943 – se naşte la Belinţ Simion Dănilă, lingvist, traducător, istoric literar;
– 1962-1973 – funcţionează la Belinţ un liceu teoretic;
– 2002 – comuna Belinţ avea 2842 de locuitori;
– Babşa (1489, Babşa de Jos, Babşa de Sus şi Mal), Chizătău (1359-Kyziktew – „Tăul Mic“), Gruni (1453, Grwn).

Corul de la Chizătău constituie prima manifestare artistică organizată și recunoscută, a paorilor bănățeni, în prima jumătate a secolului XX. Formațiunea artistică din Chizătău s-a format, ca și cor bisericesc, în 1840 și s-a afirmat în 1857. Însemnătatea excepțională a corului este aceea că a făcut școală în Banat: urmând exemplul paorilor din Chizătău, s-au înființat coruri și fanfare în majoritatea localităților bănățene.
Cel care a înființat Corul de la Chizătău și i-a fost primul dirijor, preotul Trifu Șepețian a fost urmat de fiul său, Ioniță Șepețian, bun violonist, cu studii muzicale și concerte susținute la Budapesta.
După 1880, urmașul acestora, preotul Lucian Șepețian, a organizat, în fiecare iarnă, la Chizătău, cursuri pentru dirijorii de coruri păorești. Absolvenții acestor cursuri au înființat, la rândul lor, zeci de coruri și au format o pleiadă de noi dirijori.
În 1882, când a avut loc jubileul a 25 de ani de la afirmarea publică a celui mai vechi cor sătesc, la Chizătău a participat spuma corurilor țărănești. Invitat de onoare, cunoscutul compozitor Ciprian Porumbescu a rămas profund impresionat de prestația acestor coruri. El scria surorii sale:

„Numai în câteva zile m-au copleșit atâtea impresii, încât mi-ar trebui coale întregi, ca să-ți scriu despre tot ce am văzut și auzit în Banatul cela. Societățile de cântare au prestat, după mine lucru neasteptat. Corurile premiate sunt atât de minunate, încât societatea noastră de cântare din Brasov, îi, față de ele, nimica întreagă. Si astea îs societăți curat țărănesti, instruite si dirijate. Te uitai cu emoție la marțialele chipuri, care cu notele în mână urcau si se asezau în semicerc, pe când dirigentul ce sta în mijlocul lor dădea cu mâna măsura, cu acea mână pe care noi o știm că poate să poarte doar plugul și toporul. Seara, teatru și apoi dans. Dar asta fu un dans general; intelectuali si țărani de-a valma. Și numai dansuri naționale: Lugojana, Ardeleana, Pe picior, De doi, etc. Lucru ca acesta nu mi-a fost dat să văd și poate nici nu-mi va fi dat să-l mai văd așa curând.”

În 1906 corul a participat, alături de cele mai cunoscute coruri bănățene, la sărbătoarea națională de la București, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie ai lui Carol I. Marele concert coral de la Arenele Romane, a dus faima corurilor bănățene în tot spațiul românesc.
În 21 sept. 1912 corul s-a numărat printre fondatorii Asociației corurilor și fanfarelor din Banat, condusă de Ion Vidu si Iosif Velceanu. A participat la prima manifestare a Asociației, Serbarea cântecului românesc din 1924, la Timișoara.